România și Bulgaria au o istorie strânsă, dar nu lipsită de asperități. În lupta pentru autonomie și independență din perioada otomană, bulgarii au fost sprijiniți de români care, mai departe de Istanbul, au fost mai greu de controlat de turci. Patrioții bulgari și-au găsit adese refugiu în Muntenia. Însă după cucerirea independenței celor două țări, au fost în repetate rânduri pe poziții adverse și au participat în războaie una împotriva celeilalte. În timpul comunismului, ambele țări au făcut parte din grupul pro-moscovit și li s-a impus o prietenie forțată. Abia după 2000, când ambele țări au intrat pe aceeași foaie de parcurs în aderarea la Uniunea Europeană, politicienii din România și din Bulgaria și-au sincronizat pozițiile și agenda, între București și Sofia existând în prezent un acord total pe cele mai importante dosare.
Falsa prietenie din comunism
extrase din presa de la Sofia
De la sfârșitul celui de-al doilea război mondial până în 1989, Bulgaria și România făceau parte din blocul sovietic. În timp ce comuniștii din ambele țări și-au proclamat dorința de cooperare bilaterală, natura superficială a acestor proclamații a devenit evidentă la sfârșitul perioada comunistă, când cele două țări s-au trezit că relațiile lor sunt afectate de dispute. Din 1965 până la sfârșitul anului 1989, România a fost condusă de Nicolae Ceaușescu sub un regim centralizat și dictatorial, un cult al personalității și o formă de nepotism pe care românii au poreclit-o "Socialismul într-o singură familie".
Regimul lui Todor Jivkov din Bulgaria a fost, la fel, dictatorial, dar Bulgaria a fost și fervent aliat al Uniunii Sovietice. Bulgaria a căutat să se conformeze politicii Moscovei de promovarea unor relații multilaterale strânse în cadrul blocului pro-sovietic.
Pentru a da dovadă de solidaritate, cei doi dictatori vecini au organizat vizite oficiale regulate la unul pe altul, în timp ce Jivkov a construit chiar și o aripă specială pentru familia Ceaușescu lângă reședința sa din orașul de frontieră Ruse. În același timp, cele două țări a minimalizat diplomatic diferențele dintre regimurile lor - în România regimul totalitar fiind mai accentuat, dublat și de o formă de autonomie, în timp ce Bulgaria era membrul cel mai loial al Pactul de la Varșovia.
Dincolo de armonia de suprafață, axa Ceaușescu-Jivkov a fost temporară și neproductivă. Singurul mare proiect comun a fost construcția, la mijlocul anilor 1950, a "Podului Prieteniei" peste Dunăre, care leagă orașul românesc Giurgiu de Ruse din Bulgaria.
Relațiile au devenit tensionate în anii 1980, când România a afișat o politică externă necorelată cu cea a Moscovei, ocazional devenind opozant fățiș al acesteia. Factorii declanșatori au fost "perestroika" lui Mihail Gorbaciov și de acuzațiile reciproce de poluare a mediului. Deteriorarea relațiilor personale între Jivkov și Ceaușescu a contribuit la declinul celor două țări. Dar, în numele solidarității Pactului de la Varșovia, regimul Jivkov a ridicat doar critici modeste la adresa vecinului său, în special a poluării chimice provenind din combinatele românești de peste Dunăre.
După schimbările de regim În 1989, aceste certuri suprimate au ieșit la suprafață. Cea mai importantă problemă a fost cea legată de poluare. Pe măsură ce acuzațiile au devenit mai stridente de ambele părți, Comisiile mixte formate în 1991 au încercat să ajungă la un compromis în problematica mediului și la restabilirea unor relații pragmatice. Dar acest lucru a dat rezultate în timp îndelungat. Procesele de democratizare și reformă economică au absorbit majoritatea energiilor politice în ambele țări și și-au îndreptat atenția spre interior. Chiar și politica comună, dominată de obiectivul aderării la UE, nu a reușit decât rareori să le aducă împreună.
Abia după aderare, din 2007, cele două țări și-au sincronizat agenda, nevoite să răspundă acelorași solicitări de luptă împotriva corupției, de liberalizare a economiei și de negocieri comune pe capitole relevante de politică comunitară. Legăturile au devenit mai strânse nu doar în politică și diplomație, ci și din punct de vedere economic. Comerțul transfrontalier a crescut cu 700% în această perioadă. De asemenea, digitalizarea a adus noi oportunități. Comerțul online a permis ca firme din Bulgaria să devină operatori importanți pe piața din București, îndeosebi în domeniul vânzării de mobilier.
Comentarii
Trimiteți un comentariu