Două au fost zilele decisive ale luptei pentru unire dusă de românii din Transilvania în anul 1918: 12 şi 18 octombrie. În prima zi a fost adoptată Declaraţia de la Oradea. Textul a fost elaborat de Alexandru Vaida-Voevod. Documentul contestă clar dreptul Parlamentului de la Budapesta şi al guvernului ungar „să se considere ca reprezentante ale naţiunii române, ca să poată reprezenta la Congresul general de Pace motivele lor naţionale“. Principiul autodeterminării în formula wilsoniană se regăseşte combinat cu conceptele vehiculate de elita românească a secolului al XIX-lea. La 18 octombrie, tot Vaida-Voevod vorbeşte pentru prima oară în Parlamentul de la Budapesta în numele tuturor românilor. Stenograma şedinţei a înregistrat momentul în care dă citire documentului adoptat la Oradea. „Camera a fost cuprinsă de panică“. „Declaraţia“ şi „Discursul“ au avut şi o altă menire, la fel de importantă. Marile puteri, S.U.A. în special, aşteptau ca fostele naţionalităţi din Austro-Ungaria să-şi exprime opţiunile public şi să fie validate instituţional. I.G. Duca îşi amintea: „Din Budapesta ne sosea discursul lui Vaida-Voevod în parlament. Semnalul eliberării fraţilor ardeleni. Când Brătianu ni l-a citit la întrunirea de la Mârzescu [la Iaşi], plângeam cu toţii de emoţiune şi de bucurie.“
https://www.youtube.com/watch?v=UMxG10mcaXw
material din seria Scoala on-line
Comentarii
Trimiteți un comentariu